Peninsula Arabă a fost leagănul unor străvechi civilizaţii din secolul al III-lea î.e.n. Situată între Marea Roşie, Oceanul Indian şi Golful Persic, această peninsulă uriaşă (aproximativ 3 milioane de kilometri pătraţi) este un vast pustiu, străjuită la est de un lanţ muntos, de-a lungul Golfului Oman, iar la hotarul de sud-vest, în dreptul Mării Roşii, de un masiv muntos de granit şi de lavă.Masive muntoase se află şi de-a lungul coastei sudice, cu înălţimi din ce în ce mai mici spre est, cu excepţia podişului Hadramout. Munţii şi podişurile sunt străbătute de „ueduri”, singurele căi de acces spre interiorul peninsulei.Arabia are o climă tipic tropicală, cu temperaturi medii de 40-50 de grade Celsius şi amplitudini puternice. Totuşi, în regiunea de sud-vest şi de sud a Arabiei suflă musonul, aducând ploi binefăcătoare peste podişuri şi câmpii.În restul peninsulei predomină însă deşertul, astfel încât vegetaţia şi fauna nu pot fi întâlnite decât sporadic, în oaze. Termenul “arab”, prin care arabii înşişi îşi denumesc teritoriul ocupat de ei, are semnificaţia de “pustiu, ţinut deşertic”.Arabia a fost locuită, încă din cuaternar, de vânători ce foloseau unelte de piatră cioplită, care găseau un vânat abundent în savane şi păşuni. Se pare că în epoca ultimei glaciaţiuni din Europa, peninsula a cunoscut, graţie frecventelor ploi, o abundentă vegetaţie însă, cu trecerea timpului, aceasta a dispărut.Prima menţiune a civilizaţiei sud arabice o găsim în scrierile ebraice, în care este amintită “Regina din Saba”, contemporană cu regele Solomon (970-931 î.e.n.). Arabii sunt menţionaţi şi în unele texte asiriene, precum şi în “Odiseea” (IV, 81) scrisă probabil în secolul al VIII-lea î.e.n.Multe ştiri despre arabi le dă HERODOT (ISTORII III, 9) afirmând, printre altele, că arabii – mai mult decât oricare alt popor – îşi respectă angajamentele.În epoca elenistică, Diodor din Sicilia („Biblioteca Istorică”, Cartea a două, XLVIII-LIV) descrie pe arabi în felul următor: “Arabii duc o viaţă de tâlhari, atacându-şi vecinii şi jefuindu-i, deoarece nespus de greu poate fi purtat un război împotriva lor….. Tocmai pentru că arabii pot fi atât de greu de înfrânt, în această regiune, neamul lor şi-a păstrat până în zilele noastre libertatea, neputând îndura nici o stăpânire străină.”Diodor mai spune că arabii sunt îndeobşte însetaţi de libertate şi nu îndură câtuşi de puţin robia cârmuirii străine. În mod sigur, Diodor din Sicilia se referă la arabii nabatei, care locuiau în partea de răsărit a Arabiei.
https://sites.google.com/a/madaimas.org.il/the-mscan/the-picture-of-the-cadbord-of-the-hiof-the-hilins
În ceea ce priveşte teritoriul fertil al Arabiei, autorul amintit mai sus descrie „ARABIA FELIX” astfel: “datorită belşugului de fructe şi alte plante ce se găsesc pe aceste meleaguri, această parte a peninsulei a fost numită Arabia cea Fericită. La marginea ţinutului se găseşte smirna şi această mireasmă plăcută zeilor, tămâia, care este trimisă de aici în lumea întreagă.Pe munţi se află nu numai foarte mulţi brazi şi pini, dar şi cedrul precum şi ienupărul. Alături de scorţişoară mai creşte şi un soi de terebentină binemirositoare.”Capitala „ARABIEI FELIX” era MARIABA, ale cărei ruine se văd şi astăzi. Locuitorii ei făceau comerţ intens, aducând produse din India la Tyr, din Egipt şi Mesopotamia şi exportând produsele lor proprii: aur, pietre preţioase, tămâie, mirt, balsam. Alături de fenicieni, arabii au fost cel mai activ popor, din punct de vedere comercial, din această zonă a lumii.În mod sigur, Arabia de Sud a fost cea dintâi regiune a Peninsulei Arabia care a cunoscut o organizare statală, cu peste două milenii înaintea erei noastre. Este posibil ca “Ţara DIMLUN”, amintită în textele sumeriene, să fie chiar Insula Bahrein, iar “MELUHA” şi “MAGAN” să corespundă Arabiei Felix.
